Pagina:Assedio de Venezia.djvu/84

Sta pagina la xe stà trascrita, ma la gà ancora da vegner rileta.
LXXVI.


Tuto quanto ga un limite, fioi mìi!
Anca el granito, a longo andar, a basso
El mar lo buta, destrusendo i nìi
Cò tante strussie costruìi nel sasso.

Anca el più forte ròvare, anca el tasso,
Che in te la croda i pì ga sepelìi,
Testa i ghe tien ai venti, ai soli, al giasso...
Pò i socombe dal fulmine colpìi.

Cussì Venezia, che per disissete
Mesi co un fogo che no gh'è l'ugual
Ga tignuo fronte a tute le desdete,

Tra le sgrinfe de l'aquila alfin, stanca
E afamada, la casca: sul piazzal
Se vede sventolar bandiera bianca!

Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikisource.org/w/index.php?title=Pagina:Assedio_de_Venezia.djvu/84&oldid=61860"